Sfătuită de profesară să luăm parte pe data de 24 septembrie la cea de-a patra ediţie a zilelor dreptului de a şti ajung şi la uşa bibliotecii municipale de drept, unde avea să aibă loc această conferinţă. Apropiindu-mă văd că sunt şi cîteva colege, ele mă anunţă că manifestarea se amînată pentru o oră mai tîrziu. Peste o oră, la aceeaşi uşă, păşim pragul cam sfioase şi în faţă apare două domnişoare care ne invită să luăm loc la masa rotundă din camera de alături.
Fiind mai norocoasă decît colegele am găsit un locuşor chiar la masa din centru, unde se afla o mapă cu diferite informaţii şi cîteva cărţi. Colegele însă s-au aşezat pe scaunele de alături care mai mult îmi dădeau senzaţia că se află la o cinema. Deasemenea au luat şi ele cîte o mapă şi am început a ne informa despre cele ce aveau să se discute. Citind atent am dedus că genericul acestei conferinţe este: „dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie nu poate fi îngrădit”.
Da, interesant titlu. Ma intrigat şi aştept cu nerăbdare să aflu ce scop urmăreşte totuşi această conferinţă. Nici nu termin gîndul că uite şi apare un domn care se prezintă a fi Vasile Spinei preşedintele Centrului „Acces-info”. Dumnealui spune că a venit să ne informeze şi să propage legislaţia naţională, ne reamintşte despre actele internaţionale, şi într-un sfîrşit ne spune că doreşte să ne informeze asupra necesităţii respectării legii cu privire la accesul la oricare informaţii. Cei din jur ne-am concentrat, atît încît nici bomboanele de pe masă nu le-am atins. Mai toarnă din cînd în cînd cineva cîte un pahar de apă şi doar atît. Domnul Spinei a reuşit deci să ţină o bucată de timp acesastă atmosferă încordată. Şi pentru a asigura interactivitatea în discuţie face un joc. Nu prea înţeleg ce doreşte dar totuşii colega mă ajută şi-mi spune că trebuie să ne punem în postura unui funcţionar public şi să răspundem la întrebarea pusă de moderator.
Uite se apropie domnul Spinei şi de noi, ne arată că trebuie să răspundem la întrebarea cu numărul 12 . Ia să vedem:Aşa………. Lacul de acumulare din apropierea satului ar putea inunda şi distruge satul, în caz de ploaie abundentă. Daţi-mi documentele ce cuprind planurile lacului de acumulare.
Da bună întrebare. Ne sfătuim cu colega ce să răspundem… aici cade şi ea pe gînduri dar totuşi ajungem noi la un numitor comun. Cînd vine timpul să dăm răspuns întrebării ne dăm seama că e cam slăbuţ şi ne vin aici în ajutor oaspeţii prezenţi la conferinţă deci ce care au avut de furcă cu astfel de situaţii. Completează răspunsul nostru domnul Eduard Bulgaru- de la centru de plasament p-u minori.
Atfel se întîmplă şi în cazul colegilor mei ei fiind la rîndul lor completaţi cînd de şeful adjunct la direcţia de învăţămînt Răşcani doamna R.Postolache, cînd de preşedintele r.Nisporeni.. înţeleg că totuşi oaspeţi sosiţi de la periferii sunt deacum experimentaţi, ştiu cum să acţioneze în astfel de situaţii, şi cunosc bine legea accesului la informaţie. Interesant oare chiar fac tot aşa cum şi spun.
Ascult mai departe răspunsurile colegilor şi deci înţeleg că totuşi acţiunea de astăzi a Centrului „Acces-info” este justificată p-u că ne-a demonstrat că dreptul la accesul la informaţie este, există. Dar nici nu mă îndoiam că el există de iure, dar de facto cum e…?
Auzind toate răspunsurile şi sfîrşind întîlnirea de astăzi V.Spinei ne invită la o piţa ca recompensă pentru ora ce am aşteptat.
Interesant oare din ce bani a achitat dumnealui pizza?
