Blogul lui Inguţa

Aici găseşti de toate pentru toţi!

Şoseţica în şosetele lui Licurici octombrie 24, 2007

Categorisit la social — ignutza @ 2:42 pm

LicuriciPepi ciorap lung a pornit într-o călătorie pentru a face cunoştinţă cu diferite popoare cu diferiţi copii, pentru a le arăta poveştile zînei ce a creat-o zîna Astrid Lindgren.
A ajuns în sfîrit Pepe în Republica Moldova, este prima oară cînd vizitează această ţară. Pîna a ajunge la noi a vizitase Pepi 88 ţări, unde a văzut culturi diferite, copii diferiţi, şi peste tot a fost primită diferit. A început călătoria prin a face cunoştinţă cu copii din Rusia, a urma apoi China, România, Australia, America Latină a vizitat chiar şi copii din Africa.
În Moldova a adăpostit-o Teatru Naţional Licurici unde a făcut cunoştinţă cu fantoma acestuia. Fantoma desigur s-a pregătit să primească oaspeţi.A găsit spaţiu pentru a aranja cărţile zînei Astrid, a pregătit baloane colorate, concursuri pentru copii, a pus chiar şi un cort pe pînza căruia a plasat fotografii din copilăria zînei, a familiei sale, a copiilor acesteia, înăuntrul cortului a redat o atmosferă a poveştii din care face parte Pepi şoseţica. Fantoma s-a gîndit pînă şi la pernuţele pe care copiii aveau să se aşeze şi să citească cărţi. A pregătit programe pentru copii, lecturi publice. Astfel copii au putut să vizioneze şi desene animate din repertoriul zînei Astrid, iar cei cu imaginaţia mai bogată au putut chiar să scrie poveşti în atelierul literar. Fantoma Licurici a pregătit costume ai eroilor din poveşti pentru copiii ce aveau să vină.
Totul era gata şi iată sosi şi ziua cînd Licurici a putut să facă cunoştinţă copiilor din R.Moldova cu personajul Pepi Ciorap Lung.
Chiar din prima zi au venit copii de la grădiniţe, licee să facă cunoştinţă cu Pepi unii din ei o cunoştiau din cărţi, desene animate, filme. Alţii cunoşteau şprietenii lui Pepi pe Carlson, pe copii din ograda gălăgioasă, pe băeţelul pe nume Mio. A venit s-o cunoască pe Pepi şi Iulian Filip şi chiar Avocatul copiilor de la UNICEF.
O mare surpriză ia făcut lui Pepi tatăl ei din Moldova Spiridon Vangheli. Toţi erau într-o atmosferă foarte pozitivă, bucurie, rîsete de copii şi doar într-o parte stătea un copil mai puţin intuziasmat de această întîlnire de care Pepi se apropiase şi-l întrebă de ce este atît de indiferent faţă de prietenii ei. Băeţelul îi răspunse că el mai bine priveşte desenele animate la televizor că acolo nu se înghesue nimeni şi poate privi în linişte peripeţiile lui Pepi. Un alt băeţel vorbea cu fantoma Licurici şi-i spunea că puţine din poveştile zînei Astrid le cunoaşte dar pe Carlson şi Pepe Şoseţica i-a mai vazut şi într-un film. Într-un colţ stătea supărată o fetiţă şi Pepi apropiindu-se a aflat că aceasta nu cunoaşte poveştile zînei Astrid atunci Şoseţica a hotărît să caute un sponsor pentru a traduce cărţile în limba română şi a face cadou copiilor din Basarabia poveştile zînei care o crease. S-a oferit să facă acest gest Institutul suedez şi au promis că în curînd toţi copii din RM vor putea citi poveştile zînei Astrid Lindgren în limba lor natală în limba română.

 

Legalizarea eutanasiei octombrie 24, 2007

Categorisit la social — ignutza @ 2:39 pm

Deşi momentul e prea tragic, cu neputinţă mi-e să tac. Fac o aluzi la adresa medicilor şi cer scuze celor care nu se incadrează în categoria medicilor care se ocupă de astfel de nelegiuiri pentru un interes material. Deci am o poezioară pentru ei:
Responsabilitatea medicală
Meserie ideală, nu te bate grija, vîntul:
La ei, orişice greşeală
O acoperă pămîntul! (Teodor Maricaru)
Deci după cum a-ţi observat vom discuta despre un cadru aparte al medicinii care este adesea lăsat în umbră din simplă neatenţie sau cu oarecare intenţie. Am ales acest domeniu deoarece m-au afectat unele cadre expuse pe un canal TV ce a atins această temă care m-a făcut să nu ştiu ce să spun şi cum să procedez .
Deci Eutanasia un fapt care de unii este privit a fi o omucidere, un act criminal care n-are argumente pentru a fi justificat. Pe cînd de alţii este privit ca un fapt eroic, o necesitate într-o etapă de disperare a vieţii.Propoziţia-Eu, sunt de părerea că eutanasia ar trebui să fie legalizată . Susţin idea să fie legalizată eutanasia deoarece: nici cel mai ilustru poet, nici chiar Bacovia prin unghiul său de abordare şi expunere plin de răcelă nu a putut reda suferinţa pe care o îndură o persoană aflată la capătul puterilor sale.
Deci eu văd eutanasia ca o variantă de rezervă în caz de necesitate.
Ca să fie mai clară şi justificată alegerea mea am să expun un exemplu care s-a întîmplat acum cîţiva ani în Rusia.
„O persană după un grav accident a fost paralizată şi dependentă de scaunul cu rotile. Dacă ar fi fost doar atît, dar afară de aceasta avea zilnic durerile insuportabile pe care nu le putea stăpîni şi care o făceau să-şi dorească moartea. Persoana ajungea uneori să strige chiar să urle ca un animal de durere. Rudele care locuiau cu ea se chinuiau şi deci ea era ca o povară. A avea o persoană invalidă în casă este foarte greu şi anevoios. Ea necesită o îngrijire, o permanentă atenţie. De la un timp li se urîse viaţa şi celor din jur, dar nu doar viaţa dar şi persoana invalidă. Deci persoana în cauză deacum îşi ruga chiar implora rudele , s-o scape de aceste dureri prin eutanasie. Nimeni nu a vrut, sau nu a putut să o ajute. Îşi blestema viaţa şi existenţa. Toţi rămîneau indiferenţi la chinurile sale. Pînă cînd unul din vecini a vizitat-o de mai multe ori şi examinînd situaţia la nivel profesional (fiind medic), a ajuns concluzia că persoana n-are scăpare şi nu există speranţe pentru supraveţuire deci i-a administrat o doză de medicament după care pacientul a decedat fără dureri.
Cînd acest caz a fost investigat de organele de poliţie vecinul a fost găsit vinovat şi privat de libertate pe un termen de 8 ani, Rusia fiind una din ţările care nu acceptă eutanasia.”
Părerea mea este că nici o persoană care se simte o povară nu va dori să trăiască şi pe lîngă acesta să întunece viaţa celor dragi. Ştiind că nu are scăpare tot va muri şi va fi dată uitării pentru ce să se chinuie pe sine şi pe cei din jurul ei. Mai bine să moară şi să rămînă în amintirea lor ca o persoană care a putut mereu să aibă puteri să se îngrijească decît să-şi amintească ca de un corp nemişcat, un neputincios. Dar şi cu Eminescu sunt deacord in ipostaza cînd spune că „Totul e mărginit, durerea nu…”
În continuare vă v-oi aduce la cunoştinţă faptul cum a fost primită legalizarea eutanasie în alte ţări. Spre exemplu ministrul francez al sănătăţii a propus legalizarea eutanasiei, având în vedere legalizarea cu succes din Olanda, precum şi opinia favorabilă unui asemenea pas demonstrată de mai multe sondaje efectuate în Franţa.
Un sondaj făcut arată că 38% dintre francezi sunt categoric în favoarea eutanasiei, în cazul unor suferinţe insuportabile sau al bolnavilor pe moarte, şi alţi 50% ar permite medicilor să pună capăt vieţii pacienţilor în anumite cazuri. Doar 10% se opun şi doar 2% nu şi-au exprimat opinia, informează agenţia Ifop, care în perioada 12-13 aprilie a chestionat 950 de adulţi.
Belgia a făcut un pas decisiv pe drumul spre acceptarea eutanasiei. Comisia pentru Justiţie şi Probleme Sociale a Senatului a aprobat articolul 3 al unui proiect de lege care indică condiţiile necesare pentru ca medicii să poată să ajute o persoană să îşi ia viaţa, fără a fi urmăriţi penal.
Proiectul de lege specifică faptul că cererea eutanasiei trebuie să fie făcută voluntar, după reflecţie matură, şi fără presiuni externe.
Potrivit proiectului de lege, pacientul trebuie să-şi facă cererea în scris, deşi este posibil să existe un martor care poate înţelege şi comunica voinţa pacientului, dacă acesta nu poate scrie.
Textul oferă posibilitatea retragerii cererii în orice moment, şi pretinde medicului să informeze pacientul asupra posibilităţilor îngrijirii paliative. Olanda a legalizat deja eutanasia.
Recentele sondaje de opinie arată că 86% dintre olandezi sprijină noua legislaţie, ceea ce înseamnă pur şi simplu că parlamentarii au respectat voinţa populară.
Între perioada 7-10 septembrie in Canada, la Toronto, s-a desfasurat o conferinta internationala cu tema “Provocarea in alegere” organizata de sustinatorii dreptului la “eutanasie”.
Robert Raven, organizator si politician Democrat, autorul cartii “Folosind-o pe Terry”, a prezentat strategia mişcării “Dreptul la Moarte”, subliniind că principalul ei adversar este Biserica Catolică.
Eu cred că următorul gînd îmi reprezintă în tocmai părerea într-o astfel de situaţie: ”Decît să trăieşti murind, mai bine să mori trăind”.
Eutanasia cred că ar trebui legalizată ca persoanele care au nevoie adică sunt impuse de starea proastă a sănătaţiişi (fără speranţă de revenire la normal ) să o poată folosi. Desigur prin intermediul medicilor care ar trebui să verifice cît de gravă este situaţia, dacă nu există vre-o soluţie. Deci, examinînd la nivel situaţia văzînd că nu are scăpare persoana să folosească eutanasia. Dar şi aceasta doar în cazul cînd persoana în cauză îşi doreşte acest lucru şi este în stare să judece treaz la cele ce se întîmplă. Totul să fie sub controlul persoanelor împuternicite prin lege, care pot verifica circumstanţa şi confirma necesitatea de folosire. Eu rămîn la idea mea că eutanasia în acest caz este folosită în scop nobil şi nu pentru omucidere .
Da îmi dau bine seama că orice persoană aflată la capătul răbdării sale într-o împrejurare de disperare va dori să scape uşor de viaţă şi va folosi orice mijloc pentru a avea această soluţie. Sau poate fi în contextul cînd o persoană, vrînd să-şi administreze bunurile cuiva ,sau să scape de cineva va căuta mod de a avea acces la această metodă de ai lua viaţa.
În general eutanasia nu este doar administrarea unei soluţii pentru ca o persoană uşor şi fără dureri.
să treacă în nefiinţă. Eutanasia mai este şi faptul cînd o persoană este dependentă de anumite aparate care-i prelungeşte viaţa. Şi deci dezunită de la ele persoana moare. Aceasta este folosită în secţia de reanimare. Deci la noi există eutanasia, dar este numită altfel. Oare nu e tot aceeaşi ? tot persoana moare fără dureri dacă e deconectată de la aparatele care-i prelungesc viaţa .De ce atunci să nu se vorbească deschis despre aceasta ? Dar în acest caz nu se cere permisiunea autorităţilor, spre deosebire de eutanasia pe care o susţin eu. Aici medicul dacă e de părerea că nu mai sunt şanse de a supraveţui pentru pacient îi întrerupe aparatul, şi atît… Oare acest lucru nu e mai grav ?
Ca exemplu poate servi situaţia cu care s-a confruntat acum un an colega noastră Tatiana Robu era în comă şi medicii spuneau că nu sunt şanse să supraveţuiască şi doreau să o deconecteze de la aparate. Norocul ei a fost că a reuşit să învingaă şi să revină din somnul său adînc. Deci ce putem spune în acest caz? Pentru o astfel de situaţie am găsit de cuviinţă să expun o poezioara de Alexandru Donici
„La mormîntul unui doctor”
„Sub astă piatră zace un doctor învăţat, cu moartea lui de moarte pe mulţi el i-a scăpat “
Medicii pot face ca persoana să moară fără a justifica acţiunea lor şi fără a aduce dovezi. Deci eu spun şi repet că eutanasia trebuie legalizată. Astfel vom pune punct incompetenţei medicilor. Argumentul meu este că eutanasia să fie folosită în caz de necesitate, eliberat doar persoanelor împuternicite prin lege prin aducerea probelor, care vor demonstra necesitatea folosirii doar în scop nobil.
„Preţul a trei lucruri este cunoscut de trei oameni: preţul tinereţii îl cunoaşte bătrînul, preţul bogăţiei ce-l nevoiaş, iar preţul sănătăţii îl cunoaşte cel bolnav”
Cred că cel care a spus-o a avut dreptate. Şi pentru încheiere am să expun următoarea poezioară care o dedic celor care au avut de suferi de pe urma acţiunii sau inacţiunii medicilor şi acum servesc ca hrană pentru viermi. Fie-vă ţărîna uşoară…
Şi-n cimitir sunt flori, sunt flori în şir,
Comori de forme mîndre şi culori,
Dar cimitirul nu miroase-a flori,
Ci florile din el a cimitir…(Constantin Rîuleţ)

 

Corupţia în învăţămîntul superior. octombrie 24, 2007

Categorisit la social — ignutza @ 2:32 pm

„În efortul de combatere a minciunii şi ignoranţei, este necesar curajul de a spune adevărul, inteligenţa de a-l recunoaşte, arta de a-l face utilizabil ca pe o armă…”(B.Brecht)
Corupţia este o degradare, o încălcare a normelor morale. Cu părere de rău acest fenomen este tot mai omniprezent în societatea zilei de astăzi. În primul rînd cred că acest fenomen ne încalcă unul din drepturile noastre primordiale -dreptul la cuvînt. Afirm acest fapt deoarece fiecare din noi vede acest lucru şi totodată toţi tac şi nu întreprind nimic.
Vreau să aduc o laudă celor care au făcut reclama cu „Corupţia în învăţămîntul superior” care ne face să vedem cum un profesor ea mită de la un părinte pentru ca fiul acestuia să intre la medicină şi pînă la urmă profesorul suferă un accident ,vine salvarea să-l ea şi cînd se uită mai bine medic este băiatul care ia dat mită. Deci concluzia o trag astfel că cel ce sapă groapa altuia cade singur în ea.
Eu cred că corupţia în învăţămîntul superior nu v-a fi înlăturată niciodată, deoarece: studenţi care nu vor să înveţe au fost, sunt şi vor fi permanent iar părinţi cu bani care-şi vor odraslele în scaune moi tot vor fi deci nu putem înlătura acest fenomen care parazitează şi bîntuie ca o nălucă prin instituţiile superioare de învăţămînt.
Din spusele părinţilor de mică am înţeles că dacă buneii mei aveau să aibă bani , mama nu era să fie o simplă vînzătoare care a terminat colegiul cum era pe atunci pe nota 5 (cea mai mare), ci era să fie şi ea acum un şef mai ştiu eu de care. Deci banul a prevalat tot timpul.
În general corupţia este pretutindeni: şi în parlament şi în medicină şi în troleiibuz chiar (nu vreau să deschid parantezele!) vreau doar să spun că nu doar învăţămîntul este cel mai afectat de acest „parazit”, şi nu trebuie ca toţi profesorii să fie priviţi ca nişte persoane corupte care iau bacşişi , da sunt şi de aceştia am întînit, dar la facultatea la care învăţ nu am văzut aşa ceva şi sper să nu văd, am înţeles că sunt şi persoane care se preţuiesc pe sine şi munca sa.
Deci în tot acest aglomerat de idei pot spune că toţi într-o măsură oarecare ne-am adus aportul la dezvoltarea acestei „infecţii” începînd de la aceea că studentul propune mită şi terminînd cu ceea că profesorul o acceptă.
P.S Dar să nu uităm că salariile profesorilor sunt foarte mici, dar studentul…. de unde mama lui ea banii ăştia? !!!!
P.P.S Fratele siamez al corupţiei de la noi din ţară este cumatrismul (boala noastră naţională).

 

Există dragoste? octombrie 23, 2007

Categorisit la divertisment — ignutza @ 9:34 am

dragoste maredragosteBună tuturor celor care au intrat sau v-or intra pe blogul meu. Vă propun să lăsaţi un comentariu, sau o simplă idee la întrebarea următoare:

Există dragoste?

 

octombrie 16, 2007

Categorisit la galerie foto — ignutza @ 10:16 am

inga22.jpginga12.jpginga5.jpgghimpu1.jpgana11.jpgusmrio

 

Ghimpu a fost ales in calitate de presedinte CMC octombrie 16, 2007

Categorisit la ştiri — ignutza @ 5:19 am

ghimpuAstăzi 11 octombrie Consiliul municipal Chişinău sa ales. Acesta fiind nimeni altul decît Mihai Ghimpu liderul Partidului Liberal. Acesta a fost ales datorită voturilor consilierilor  din partea fracţiunii Alianţa „Moldova Noastră”, din partea fracţiunii liberal-democratice, fracţiunea social-democrată, fracţiunea PL, Mihai Severovan – Partidul Naţional-Liberal şi Oazu Nantoi – Partidul Democrat.  Nu au participat la votare Fracţiunea Partidului Popular Creştin Democratică şi fracţiunea Partidului comuniştilor. Candidatura lui Mihai Ghimpu a fost pusă în discuţie şi  înainte dar din cauza unor divirgenţe această procedură a fost finalizată.

 

De Hramul Chişinăului fără transport public octombrie 15, 2007

Categorisit la ştiri — ignutza @ 3:13 pm

parlament  De ziua vinului sărbătorită pe 13 octombrie în capitală circulaţia transportului public va fi sistată pe străzile principale şi anume tronsonul cuprins între străzile A.Puskin şi Mitropolit G.Banulescu-Bodonii sistarea circulaţiei se va efectua între orele 00.00- 24.00 iar la 14 octombrie de Hramul capitalei circulaţia va fi sistată  deasemea între orele 00.00-24.00 pe tronsonul cuprins intre străzile  Ismail şi Mihai Viteazu.

 

Foştii deţinuţi politici de la Tiraspol au devenit cetăţeni de onoare ai Chişinăului octombrie 15, 2007

Categorisit la ştiri — ignutza @ 3:02 pm

detinuti Foştii deţinuţi politici de la Tiraspol, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa şi Ilie Ilaşcu au devenit cetăţeni de onoare ai Chişinăului. Decizia a fost aprobată de către Consiliul municipal Chişinău (CMC), cu votul a 25 de aleşi locali, majoritatea dintre cei prezenţi în sală.

În conformitate cu Regulamentul privind conferirea titlului de cetăţean al Chişinăului, cei patru foşti deţinuţi politici vor beneficia de dreptul la călătorie gratuită în transportul public municipal. De asemenea, municipalitatea le va achita 50% din costul pentru plata serviciilor comunale.

Şeful Direcţiei teritoriale control administrativ din cadrul Ministerului Administraţiei Publice, Ghenadie Gluşenco a declarat că această decizie este una cu implicaţii financiare şi că va cere anularea acesteia, după o notificare corespunzătoare care va fi prezentată CMC.

Reprezentantul Mişcării social-politice „Ravnopravie” în CMC, Valerii Climenco, singurul consilier care, în cadrul dezbaterilor, s-a declarat împotriva conferirii acestui titlu, şi-a motivat poziţia prin faptul că această distincţie, potrivit lui, poate fi acordată doar personalităţilor Chişinăului sau unor personalităţi de nivel internaţional.

Iniţiativa de a-i numi pe cei patru foşti deţinuţi de la Tiraspol cetăţeni de onoare ai Chişinăului aparţine primarului capitalei şi a fost formulată la începutul lunii august, după ce în luna iulie Andrei Ivantoc şi Tudor Popa au fost eliberaţi.
În iulie, Preşedintele României, Traian Băsescu, i-a decorat pe Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. Totodată, celor trei li s-a asigurat în România un lung sejur pentru reabilitare şi recuperare. Toţi 4 membri ai grupului Ilaşcu deţin cetăţenia României, iar de la 1 ianuarie 2007 – şi cetăţenia UE. 
 

 

parlamentul a stabilit pedepse pentru adoptia ilegala a copiilor octombrie 15, 2007

Categorisit la ştiri — ignutza @ 2:55 pm

copiiParlamentul a votat, în primă lectură, modificarea Codului Penal prin introducerea pedepselor pentru adopţia ilegală a copiilor şi pornografia infantilă.

Potrivit proiectului, intermedierea, facilitarea sau încurajarea adopţiei ilegale, precum şi adopţia ilegală a unui copil în scop de profit, beneficiu material sau alt beneficiu, se pedepseşte, în cazul persoanelor fizice, cu amendă de la 200 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. Persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale, cu privarea dreptului de a exercita o anumită activitate.

Exercitarea constrângerii asupra părintelui, tutorelui copilului, sub orice formă, în scopul primirii consimţământului pentru adopţie sau prezentării de date false pentru legiferarea transmiterii copilului altor persoane, se pedepseşte, în cazul persoanelor fizice, cu amendă în mărime de la 250 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu privarea dreptului de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani. Persoana juridică riscă amendă în mărime de la 2500 la 5000 unităţi convenţionale, cu privarea dreptului de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Proiectul mai stabileşte că producerea, distribuirea, difuzarea, importarea, exportarea, oferirea, vinderea, schimbarea, folosirea sau deţinerea de imagini sau alte reprezentări ale unui copil implicat în activităţi sexuale explicite, reale sau simulate, sau imagini ori alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani – pentru persoană fizică, şi cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale, cu privarea dreptului de a exercita o anumită activitate – pentru persoană juridică.

Pentru a intra în vigoare, proiectul urmează să fie votat şi în lectura a doua. 

 

Cetăţenii RM.nu au încredere nici în forţele proprii. octombrie 11, 2007

Categorisit la social — ignutza @ 12:42 pm
Tags:

Prez.
Populaţia RM. este indiferentă la tot ce se întîmplă în jur. Acest lucru ne demonstrează sondajul efectuat de Expert Grup în ziua de 24 septembrie.

Cor
42 la sută din populaţia R.M. ce au drept de vot consideră că nu ar putea schimba situaţia în favoarea lor dacă vor participa la alegeri.

Sincron
Iosif Chetraru deputat în parlament din partea Comuniştilor din RM

„factorii car-i impiedică pe tot mai mulţi cetăţeni să-şi exercite dreptul la vot este indiferenţa. Şi neconştientizarea faptului că votul lor poate fi decisiv în alegeri şi pot influenţa în favoarea lor situaţia din ţară”

Sincron Iurie Roşca PPCDiurie

„ am ajuns la această situaţie din cauza că conducerea de pînă acum a promis multe şi nu s-a ţinut de cuvînt, şi normal că pop este dezamăgită, ea nu este motivată pentru a întreprinde o oarecare hotărîre ”

Cor.
La ce va duce această situaţie nu se ştie dar se prevede în viitor o interacivitate o îmbunătăţire a relaţiilor cetăţean- conducere, ceea ce va motiva şi va face ca cetăţeanul de rînd să-şi recapete încrederea în cei îi reprezintă interesele.- imagini din stradă, apoi parlament.